One Step At A Time

-Scuze, chiar n-am timp, vorbim mai incolo! a spus si a inchis telefonul.
-Doamne, nici sa gateasca nu stie si i-am angajat si bucatareasa! a spus dandu-si cu palma peste frunte. Tara dupa ea bagajele, care pareau mai grele ca niciodata, pe umarul drept ii atarna un rucsac si el la fel de greu, se simtea obosita si nici macar nu stia care este camera ei. Se plimba de mai bine de o ora pe holuri si tot nu-si gasise camera.

Mergea pe holurile hotelului si vede o fata dezvoltata dar neajutoarata ; el se grabi sa o ajute ... alergand usor spre ea spune :
-Hei ... ai nevoie de o mana de ajutor ?

Tresari ducandu-si privirea spre baiat.
Poftim? Ah, pai cam da, daca nu te deranjeaza, desigur. zambi cald lasand un geamantan sa-i cada din mana. A scos din buzunarul hanoracului un bilet si a citit inca o data numarul camerei.
Stii cumva unde se afla camera numarul 25?